The "Iron Gate" is located near the town of Orşova in Romania. The Iron Gate (Romanian Porțile de Fier; Serbian Ђердап, Đerdap) is a breakthrough valley on the Danube. It is located in the southern Carpathians, more precisely between the Serbian Carpathians and the Banat Mountains, on the border of Serbia and Romania. Until it was defused in 1972 in connection with the Iron Gate 1 power plant, it was considered the most dangerous section of the Danube for navigation, which could not be passed without pilots who knew the area. For decades, ships were towed upstream by locomotives.
The Iron Gate is considered one of the most impressive valley breakthroughs in Europe. At Cazan or Kazan (Engl. Kessel) between the towns of Orșova and Donji Milanovac, the Danube narrows to a width of 200 metres; it was already 50 m deep in this section before the dam was built, so that the bottom of the river is 15 m below sea level. Because of the steep walls of the gorge, today's reservoir is not much wider than the natural riverbed in places, despite the raising of the water level (at the dam by 20 m to 62 m above sea level). Protected areas have been established on both sides of the Danube - in Serbia the Đerdap National Park, on the Romanian side the Iron Gate Nature Park (Parcul Natural Porțile de Fier).
The most famous towns near the Iron Gate besides Orșova are Moldova Nouă, Drobeta Turnu Severin (Romania) - where a museum also tells the story of the "Portile de Fier" power plant - and Golubac with its Golubac Fortress located on the banks of the Danube, Donji Milanovac, Tekija and Kladovo in Serbia.
The banks of the Danube are made of limestone. Limestone is a sedimentary rock. It consists mainly of skeletal fragments of marine organisms, e.g. corals, shellfish and molluscs. The main constituents are the minerals calcite and aragonite, which are different crystal forms of calcium carbonate (CaCO3). About 10 % of sedimentary rocks are limestones. The solubility of limestone in water and weakly acidic solutions results in karst landscapes where water erodes the limestone over thousands to millions of years. Most cave systems run through limestone rocks.
There is no information board, you have to answer the questions by your own observation.
To record your find, please send me an email with the answers to the following questions:
1) Why the limestones in this area are this colour. Explain in your own words.
2) a.) What is the base for limestone?
b.) How can you recognise limestone
3) How did the limestone layers become solid. Explain in your own words.
4) Photos are welcome, but optional
Das "Eiserne Tor" befindet sich in der Nähe der Stadt Orşova in Rumänien. Das Eiserne Tor (rumänisch Porțile de Fier; serbisch Ђердап, Đerdap) ist ein Durchbruchstal an der Donau. Es liegt in den südlichen Karpaten, genauer zwischen den Serbischen Karpaten und dem Banater Gebirge, an der Grenze von Serbien und Rumänien. Bis zu seiner Entschärfung 1972 im Zusammenhang mit dem Kraftwerk Eisernes Tor 1 galt es als der für die Schifffahrt gefährlichste Flussabschnitt der Donau, der nicht ohne ortskundige Lotsen passiert werden konnte. Jahrzehntelang wurden die Schiffe flussaufwärts mit Lokomotiven getreidelt.
Das Eiserne Tor gilt als einer der imposantesten Taldurchbrüche Europas. Am Cazan bzw. Kazan (dt. Kessel) zwischen den Städten Orșova und Donji Milanovac wird die Donau auf 200 Meter Breite verengt; sie war in diesem Abschnitt schon vor dem Dammbau bereits 50 m tief, sodass der Gewässergrund 15 m unter dem Meeresspiegel liegt. Wegen der steilen Wände der Schlucht ist der heutige Stausee trotz der Anhebung des Wasserspiegels (am Staudamm um 20 m auf 62 m über dem Meer) teilweise nicht viel breiter als das natürliche Flussbett. Auf beiden Seiten der Donau wurden Schutzgebiete eingerichtet – in Serbien der Nationalpark Đerdap, auf der rumänischen Seite der Naturpark Eisernes Tor (Parcul Natural Porțile de Fier).
Die bekanntesten Städte in der Nähe des Eisernen Tors neben Orșova sind Moldova Nouă, Drobeta Turnu Severin (Rumänien) – wo auch ein Museum die Geschichte des Kraftwerks „Portile de Fier“ erzählt – und Golubac mit seiner an den Ufern der Donau gelegenen Festung Golubac, Donji Milanovac, Tekija und Kladovo in Serbien.
Die Uferfelsen der Donau sind aus Kalkstein. Kalkstein ist ein Sedimentgestein. Es besteht hauptsächlich aus Skelettfragmenten von Meeresorganismen, z.B. Korallen, Schalentieren und Mollusken. Hauptbestandteile sind die Minerale Calcit und Aragonit, die verschiedene Kristallformen von Calciumcarbonat (CaCO3) sind. Etwa 10 % der Sedimentgesteine sind Kalksteine. Die Löslichkeit von Kalkstein in Wasser und schwach sauren Lösungen führt zu Karstlandschaften, in denen das Wasser den Kalkstein über Tausende bis Millionen von Jahren erodiert. Die meisten Höhlensysteme verlaufen durch Kalksteinfelsen.
Es gibt keine Infotafel, man muss die Fragen durch eigene Beobachtung beantworten.
Um Ihren Fund zu protokollieren, senden Sie mir bitte eine Mail mit den Antworten auf folgende Fragen:
1) Warum die Kalksteine in dieser Gegend diese Farbe haben. Erkläre es mit deinen Worten.
2) a.) Was ist die Basis für Kalkstein?
b.) Woran erkennt man Kalkstein
3) Wie sind die Kalksteinschichten fest geworden. Erkläre es mit deinen Worten.
4.) Fotos sind willkommen, aber optional
"Poarta de Fier" se află în apropierea orașului Orșova din România. Poarta de Fier (în română Porțile de Fier; în sârbă Ђердап, Đerdap) este o vale de străpungere pe Dunăre. Este situată în Carpații Meridionali, mai precis între Carpații sârbi și Munții Banatului, la granița dintre Serbia și România. Până la dezamorsarea ei în 1972, în legătură cu centrala electrică Poarta de Fier 1, a fost considerată cea mai periculoasă secțiune a Dunării pentru navigație, care nu putea fi trecută fără piloți care cunoșteau zona. Timp de decenii, navele au fost remorcate în amonte de locomotive.
Poarta de Fier este considerată una dintre cele mai impresionante străpungeri ale văii din Europa. La Cazan sau Kazan (Engl. Kessel), între orașele Orșova și Donji Milanovac, Dunărea se îngustează până la o lățime de 200 de metri; în acest tronson, înainte de construirea barajului, avea deja o adâncime de 50 m, astfel încât fundul fluviului se află la 15 m sub nivelul mării. Din cauza pereților abrupți ai defileului, rezervorul de astăzi nu este pe alocuri mult mai lat decât albia naturală a râului, în ciuda creșterii nivelului apei (la baraj cu 20 m, până la 62 m deasupra nivelului mării). Pe ambele maluri ale Dunării au fost înființate arii protejate - în Serbia, Parcul Național Đerdap, iar pe malul românesc Parcul Natural Porțile de Fier (Iron Gate Nature Park).
Cele mai renumite orașe din apropierea Porții de Fier, în afară de Orșova, sunt Moldova Nouă, Drobeta Turnu Severin (România) - unde un muzeu spune și povestea centralei electrice "Porțile de Fier" - și Golubac cu Cetatea Golubac situată pe malul Dunării, Donji Milanovac, Tekija și Kladovo în Serbia.
Malurile Dunării sunt făcute din calcar. Calcarul este o rocă sedimentară. Se compune în principal din fragmente de schelete de organisme marine, de exemplu corali, crustacee și moluște. Principalii constituenți sunt mineralele calcit și aragonit, care sunt diferite forme cristaline de carbonat de calciu (CaCO3). Aproximativ 10 % din rocile sedimentare sunt calcare. Solubilitatea calcarului în apă și în soluții slab acide are ca rezultat peisaje carstice în care apa erodează calcarul în decursul a mii sau milioane de ani. Majoritatea sistemelor de peșteri trec prin roci calcaroase.
Nu există o planșă informativă, trebuie să răspundeți la întrebări prin propriile observații.
Pentru a vă înregistra descoperirea, vă rog să-mi trimiteți un e-mail cu răspunsurile la următoarele întrebări:
1) De ce calcarele din această zonă au această culoare. Explicați în propriile cuvinte.
2) a.) Care este baza calcarului?
b.) Cum puteți recunoaște calcarul
3) Cum au devenit solide straturile de calcar? Explicați în propriile cuvinte.
4) Fotografiile sunt binevenite, dar opționale
„Гвоздена капија“ се налази у близини града Оршова у Румунији. Гвоздена капија (рум. Портиле де Фиер; српски Ђердап, Ђердап) је продорна долина на Дунаву. Налази се у јужним Карпатима, тачније између Српских Карпата и Банатских планина, на граници Србије и Румуније. Све док није деактивиран 1972. године у вези са електраном Гвоздена врата 1, важио је за најопаснији део Дунава за пловидбу, који се није могао проћи без пилота који познају то подручје. Деценијама су бродове узводно вукле локомотиве.
Гвоздена капија се сматра једним од најимпресивнијих открића у долини у Европи. Код Казана или Казана (енгл. Кессел) између градова Орсова и Доњег Милановца, Дунав се сужава на ширину од 200 метара; на овом делу је пре изградње бране већ била дубока 50 м, тако да је дно реке 15 м испод нивоа мора. Због стрмих зидова клисуре, данашња акумулација местимично није много шира од природног корита, упркос подизању водостаја (код бране за 20 м до 62 м надморске висине). Заштићена подручја су успостављена са обе стране Дунава – у Србији Национални парк Ђердап, на румунској страни Парк природе Гвоздена капија (Парцул Натурал Портиле де Фиер).
Најпознатији градови у близини Гвоздене капије поред Оршове су Молдова Ноуа, Дробета Турну Северин (Румунија) – где музеј такође прича причу о електрани „Портиле де Фиер“ – и Голубац са својом Голубачком тврђавом која се налази на обали реке. Дунав, Доњи Милановац, Текија и Кладово у Србији.
Обале Дунава су од кречњака. Кречњак је седиментна стена. Састоји се углавном од фрагмената скелета морских организама, нпр. корали, шкољке и мекушци. Главни састојци су минерали калцит и арагонит, који су различити кристални облици калцијум карбоната (ЦаЦО3). Око 10% седиментних стена су кречњаци. Растворљивост кречњака у води и слабо киселим растворима резултира крашким пределима где вода еродира кречњак током хиљада до милиона година. Већина пећинских система пролази кроз кречњачке стене.
Не постоји информативна табла, на питања морате одговарати својим запажањем.
Да бисте снимили своје откриће, пошаљите ми е-пошту са одговорима на следећа питања:
1) Зашто су кречњаци у овој области ове боје. Објасните својим речима.
2) а.) Шта је основа за кречњак?
б.) Како препознати кречњак
3) Како су слојеви кречњака постали чврсти. Објасните својим речима.
4) Фотографије су добродошле, али опционе