"Totuşi, viaţa acestui mic port cosmopolit e originală şi interesantă. (...) Aici e o viaţă de colonii. Comerţul levantin atrage aventurieri din toate seminţiile, cari se perindează pe aci ca să pescuiască în apa tulbure a Dunărei. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile şi toate limbile. Mica lume a acestei instituţii - Europa în miniatură - cu decoruri, culise şi protocol are o viaţă aparte. Este un cerc închis, impermeabil, perfect etanş. Comisia se ţine la distanţă, ascunzând sub masca unei exagerate politeţi slabul contact cu mulţimea indigenă, în sânul căreia se găseşte provizor debarcată aci, la poarta Orientului." Jean Bart
Farul, construit la începutul sec. XIX de către autorităţile otomane în apropierea, la vremea respectivă, a punctului de vărsare a Dunării în Mare, a fost preluat ulterior de către Comisiunea Europeană a Dunării în 1879. Construcţia, cu o înălţime de 17,34 m, de formă tronconică, este zidită din cărămidă legată cu mortar de var, tencuită la interior şi exterior; în interior, pe toată înălţimea construcţiei, are o scară metalică în spirală, ancorată în zidărie, iluminată prin trei ferestre circulare, aşezate la înălţimi diferite la fiecare spirală a scării. La nivelul superior al construcţiei s-a amenajat o platformă de circulaţie cu balustradă în jurul vigiei farului, accesibilă vizitatorilor. Vigia (cupola) farului a fost construită din tablă de cupru cilindrică, cu diametru de 2 m, acoperită cu table în pantă şi cu vârf pe care era montată o giruetă. Farul a suferit în timp o serie de modernizări: cupolei farului i s-au adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros, unele dintre ele păstrate până în zilele noastre.
În jurul farului s-au construit clădiri cu locuinţe pentru personal şi depozite pentru materialele necesare funcţionării farului. Proprietate a Comisiunii, Farul a fost transferat, după desfiinţarea acesteia, Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos din Galaţi, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea. În 1991 este preluat de către Ministerul Culturii şi restaurat. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, funcţionând ca muzeu. Expoziţia amenajată în cele două săli aflate la parterul complexului înfăţişează - prin documente şi fotografii - istoria oraşului Sulina în perioada Comisiunii Europene a Dunării şi viaţa a două personalităţi marcante pentru Sulina: dirijorul George Georgescu şi comisarului maritim Eugeniu P. Botez, acesta din urmă cunoscut ca autor, sub pseudonimul literar Jean Bart, al romanului „Europolis”.
Cutia se află ȋn custodia amabilului personal al Muzeului, pe unul din rafturile alăturate biroului lui Jean Bart. Muzeul poate fi vizitat din luna Mai pȃnă ȋn luna Septembrie după următorul program: Luni - ȋnchis, Marți, Joi, Vineri și Sȃmbătă - 08 - 16, Miercuri și Duminică - 10 - 18.