The deposit of salt formations from the Transylvanian plateau took place in middle Bandenian-Wielician.The absolute age attributed to the salt deposits from Transylvania is 13.6-13.4 million years. The salt sedimentation took place in isolated marine basins, in warm and wet climate, with vague tendencies towards dryness,on grounds of an active subsidence. The subsequent tectonic evolution of the basin determined the formation of long folds N-S orientated,lying in the West and respectively, East of Transylvanian Plateau,on the axis of which the salt is concentrated in diamond-shaped seeds. The salt deposit of Turda belongs to the western front which developed from Maramures,in the North, up to Sibiu in the South. To the same front belong the deposits at Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor and Ocna Mures. Lying in the north-eastern part of the town the deposit covers an area of about 45 square kilometers while the average thickness of the layer of salt is around 250 meters. In the axial area of the fold average salt thickness frequently goes to over 1200 meters. The salt from Turda is a monomineral rock,consisting of mineral halide (NaCl) whose proportion surpasses 99%. The insoluble elements, mainly formed of CaSo4 do not surpass 0.7%. The geologic reserve supply is of 37,750 million tons. The terrigene formations at the surface are between 0.5 m and 20 -25 m thick. The salt coming to surface as a consequence of the erosion of the sterile rocks by Valea Florilor (Flower Valley) and Valea Sarata (Salty Valley) at the deposit’s surface made it know from very old times. The material of the salt yard is the “halite” a halogenated mineral, that crystallizes in a rectangular system but sometimes it can have an octahedral shape. The salt in Turda has tiny crystalline granules, but it contains contamination too. After breaking it is uneven and shelly, its flaw shows a perfect square along the weakness lines. Its colour varies between milky white and dark gray and black according to the amount of contamination. Its natural colour is white, but for example the salt that contains cyanide varies between light pink and purple red. The primary macro-crystals have the most complete lattice system and they are the most transparent. The coordination number of the natrium and chlorine elements of the salt crystal is 6, so in the lattice system each Na ion is surrounded by 6 chloride ions. The Transylvanian salt- and within that the salt from Turda- originates in the Lower Baden geological age (the Middle Miocene age of the new third age) 13.6-13.4 million years ago. At this time the shallow inland sea was blocked and separated from the ancient Tethys, and as a result of strong evaporation the created salt strata settled in the sinking basin. The sediments settled on this salt layer in the following geological ages and due to their pressure the salt moved towards the Transylvanian Basin just like a slowly flowing, thick liquid. Here, in the region of the diaper rucks, the salt layers became solid reacting to great forces and they headed towards the surface in huge blocks of salt. They couldn’t break up to the surface everywhere, they got stuck at different depths and they are still present in the center of salt belts as kryptodiapers.
To claim this earthcache please send me via profile e-mail the answer to the following questions:
1) Describe the salt in the mine (color, composition...etc)
2) Why are some salt bricks are colored dark gray?
3) How is formed the halite?
Uploaded photos with you and/or your GPS in the Salt Mine are welcome!
Depunerea formaţiunilor cu sare din bazinul Transilvaniei, a avut loc în Badenianul mediu Wielician; vârsta absolută atribuită depozitelor salifere din Transilvania, este de 13,6…13,4 milioane ani. Sedimentarea sării a avut loc în bazine marine izolate, în condiţii de climat cald şi relativ umed, cu slabe tendinţe de aridizare, pe fondul unei subsidenţe active. Evoluţia tectonică ulterioară a bazinului a determinat formarea de cute alungite orientate aproximativ N-S, dispuse în estul, respectiv vestul depresiunii Transilvaniei, în axul cărora este cantonată sarea, sub forma unor sâmburi ce ajung până la suprafaţă. Zăcământul de sare de la Turda aparţine aliniamentului de vest, care se dezvoltă începând din Maramureş, în nord, până în zona Sibiului, la sud. Aceluiaşi aliniament îi aparţin şi zăcămintele Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor şi Ocna Mureş. Situat în partea de N-E a oraşului, zăcământul se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 45 km2. Grosimea medie a sării se situează în jurul valorii de 250 m. În zona axială a cutei diapire grosimea sării depăşeşte frecvent 1200 m. Sarea de la Turda este o rocă monominerală, compusă din halit pur (NaCl), mineral al cărui proporţie depăşeşte 99%. Elementele insolubile, formate în principal din CaSO4, nu depăşesc 0,7%. Rezerva geologică estimată este de 38.750 milioane tone. Formaţiunile terigene situate în acoperişul sării, în zona salinei vechi şi a lacurilor sărate de la Durgău, au grosimi cuprinse între 0,5 şi 20 – 25 m. Apariţia sării la suprafaţă, ca urmare a erodării de către Valea Florilor şi Valea Sărată a rocilor sterile situate în acoperişul zăcământului, a făcut ca prezenţa ei să fie cunoscută din cele mai vechi timpuri. Materialul principal din care este format zăcământul de sare este "halite", un mineral halogenat, care se cristalizează într-un sistem de formă rectangulară, dar uneori poate lua o formă octaedrală. Sarea din arealul platoului Meledic este formată din granule mici cristaline. După spargere în bucăți inegale, sarea formează un pătrat perfect, de-a lungul liniilor zimțate. Culoarea variază de la albul de culoarea laptelui la gri închis și negru, în funcție de gradul de concetrare a sării. Culoarea sa naturală este albul, însă sarea care conține cianură variază între roz deschis și roșu purpuriu. Macro-cristalele primare au cel mai complet sistem de striații, fiind de asemenea, și cele mai transparente. Numărul ce coordonează elementele natriu și clor ale cristalului de sare este 6, astfel încât în sistemul de striații, fiecare ion de natriu (Na) este înconjurat de 6 ioni de clor (CL).Salina Turda, care la inceputurile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, incepe să decadă dupa 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia. După primul război mondial, exploatarea sării devine monopol de stat, dar declinul continuu al activitatii salinei de la Turda, datorat in principal productivitaţii scazute, a dus la inchiderea exploatatii in anul 1932. După inchidere, salina intră într-o perioadă de uitare, până in timpul celui de-al doilea razboi mondial când este folosită de populaţia oraşului ca adăpost antiaerian. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de transport Franz Josef au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi. În anul 2008 salina intră într-un amplu proces de modernizare şi amenajare în cadrul programului PHARE 2005 CES infrastructură mare regională/locală, în valoare de 6 mil. euro, fiind redată circuitului turistic incepând cu luna ianuarie 2010. Starea excelentă de consevare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european sau chiar mondial, fac din Salina Turda un loc în care trecutul şi prezentul se intrepatrund armonios.
Pentru a loga acest earthcache vă rog să-mi trimiteți prin e-mail răspunsul la următoarele întrebări:
1) Cum este sarea din mină? (culoare, compoziție...etc)?
2) De ce mesele de sare au o culoare gri închisă?
3) Cum se formează halitul?
Fotografii încărcate cu tine și / sau GPSul în Salina Turda sunt binevenite!
Az Erdélyi-medence altalaji sóképzödményei á Badenian-Welicián korban keletkeztek. Az erdelyi sókészlet mintegy 13,6-13,4 millió éves. A só elszigetelt tengerek fenekén rakódott le, a meleg és viszonylag nedves, enyhén szárazságra hajlamos éghajlati viszonyok közepette. A medence utólagos tektonikus alakulása következtében É-D irányú elnyúlt gyűrődések alakultak ki, különösen az Erdélyi-medence keleti, illetve nyugati részén. A só e gyűrődések tengelye mentén tömbösült. A tordai sóréteg a nyugati vonulat részét képezi, amely északon Máramarosból indul, délen pedig Nagyszeben vidékéig húzódik. Ugyanezen vonulathoz tartozik a Désakna, Szék, Virágosvölgy, Marosújvár közelében található sókészlet is. A Torda város É-K-i részén kezdődő sóréteg 45 km2- en terül el, vastagságának átlagértéke 250 m. A gyűrődés központi részén a sóréteg gyakran meghaladja az 1200 m vastagságot. A tordai só monominerális képződmény, 99 százalékban halit (NaCl) alkotja. A nem oldódó anyagok, főként a CaS04, nem lépik túl a 0,7 %-ot. A teljes készlet nagysága 38.750 millió tonnára becsülhető. A sót takaró, szárazföldi származású képződmények 0,5 és 20-25 m vastagságúak. Virágosvölgy és a Sósvölgy vidékén a sót fedő réteg erodálódása miatt a só a felszínre bukkant, s emiatt a só megléte a legrégibb időktől kezdve köztudott. A sótelep anyaga, a kősó vagy másnéven "halit", egy halogénid ásvány, mely köbös (kocka) rendszerben kristályosodik de nagyon ritkán lehet oktaéderes formája is. A tordai kősó durva és aprószemcsés kristályelemekből áll, ezek mellett azomban tartalmaz szennyezőanyagokat is. Törése egyenetlen, kagylós, hasadása a gyengeségi sikok mentén tökéletes kocka alakot mutat, szine pedig, az átlátszó üveges, tejfehértől egészen a sötétszürkéig és a feketéig változik, a tartalmazott szennyeződésektől függően. Természetes (idiokromatikus) szine a fehér, de például a kálium iont tartalmazó sóváltozat szine, a halvány rózsaszintől egészen a sötét biborvörösig terjedhet. A sókockák nagysága a kristályosodási idő függvénye, a leggyorsabb növekedés a sarkok irányába történik, ezután következnek az élek és a leglassubb az oldalak közepe felé. A köbös kristályok kapcsolódása a sarkok és az élek mentén történik a leggyakrabban, ritkán az oldalak mentén. Az elsődleges makrokristályok rendelkeznek a legtökéletesebb rácsszerkezettel, ezeknek az átlátszósága a legnagyobb. Az elsődleges sókristályok szintén tartalmaznak különböző zárványokat és belső szennyeződéseket, ilyenek például a ritkán előforduló libellás vizzárványok. Ezeknek a tanulmányozása kimutatta, hogy képződésük hozzávetőlegesen 32 - 48 0C között ment végbe. A másodlagos kristályok, melyek az elhagyott bányaszintek telitett sós állóvizeiből csapódtak ki, kevésbé áttetszőek és kivehetők a tejfehér szinű főbb növekedési irányok. Az erdélyi só - és ezen belül a tordai só - keletkezése az alsó-bádeni geológiai korra vezethető vissza (az újharmadkor középmiocén időszaka), ezelőtt kb. 13,6-13,4 millió éve. Ekkor a sekély beltenger elzáródott az ősi, közép-európai Tethys - től, és az erőteljes párolgás következtében kicsapódott sórétegek lerakódtak a közben egyre süllyedő medencébe. Az ezt követő geológiai korok üledékei rárakódtak ezekre a sórétegekre, és jelentős nyomásuk hatására a só, mint valamilyen lassú folyású, plasztikus, sűrű állagú folyadék, az Erdélyi-medence peremei felé nyomult. Itt, a diapir-redők zónájában, a plasztikus sórétegek összetömörültek a hatalmas erők hatására, és a már létező törésvonalak és vetők mentén felfele nyomultak, roppant sótömzsök (diapir-redők) formájában. Nem mindenütt tudtak azonban a felszinre emelkedni a sóredők, különböző mélységekben elakadtak, és ún. kriptodiapirek-et alkotva jelen vannak a sóővek központi részében.
Amennyiben szeretenéd loggolni az earthcachet, kérlek küld el a válaszokat a kérdésekre emailben:
1. Milyen a só a bányában? (összetétel, szín...stb)?
2. Miért sötét szürke színű néhány sótömzs?
3. Hogyan alakul ki a kősó?
Ha szeretnéd feltölthetsz képeket veled / vagy a GPS-edel a Tordai sóbányában!