În iulie 2017 m-am suit pe bicicletă în Odense, Danemarca și am pornit într-o Geo-Bicicleală Traversând Europa (Geocaching Bike Trip across Europe). Timp de 4 luni am traversat 16 țări (9400km), am pedalat 7850 km, am găsit 1667 de cache-uri și am întâlnit foarte mulți oameni minunați în cadrul celor peste 30 de evenimente organizate pe parcurs.
După 120 de zile pe drum fără nicio problemă, fără măcar să fi făcut o pană, în ziua 122, în Serbia, butucul roții din spate a explodat. De ce? Prea multe drumuri proaste, prea grele bagajele.. EuroVelo 6, după Belgrad e în pare marte off-road...sau poate o fi fost un butuc prost de la început...
Am fost nevoit să abandonez planurile pentru ziua 121 (mi-am stricat streak-ul de 122 de zile) și am pedalat cu mare grijă spre Donji Milanovac, în speranța că acolo găsesc un service. Nici vorbă! Așadar, în dimineața zilei de 3 noiembrie (ziua 122), aveam de făcut o alegere dificilă:
- să contiuni pedalarea confirm planului inițial, în Serbia, spre Negotin (în speranța că găsesc acolo un service) sau
- să schimb traseul și să merg de-a lungul Dunării spre Drobeta Turnu Severin.
Nu îmi place să-mi schimb planurile! După Serbia trebuia să merg în Bulgaria (unde aveam eveniment ziua de după), dar bicicleta trebuia reparată. Drumul spre Negotin presupunea traversarea unor dealuri destul de abrupte și nici nu aveam siguranța că voi găsi un service acolo.
Dacă mergeam spre Drobeta, drumul e mai puțin dificil și chiar dacă nu știam ce service găsesc acolo, măcar eram „acasă”, pot vorbi pe limba mea și găsesam o soluție. Și dacă magazinul (la care mă trimitea google) nu putea să-mi repare bicicleta, măcar știam că am ajuns în România pe două roți. Mai mult decât atât, spre deosebire de Negotin, Drobeta are gară feroviară, deci în caz de forță majoră, aveam opțiunea de a lua un tren până la un oraș mai mare, unde să găsesc un service.
E evident că am ales varianta a doua și am pedalat toată ziua ușor și cu gijă spre Porțile de Fier.
După cum spuneam, nu am știut la ce să mă aștept aici, dar am fost plăcut surprins! Am fost primit cu mare căldură de Ionuț, proprietarul localului. Magazinul nu avea un butuc nou pe stoc, așa că Ionuț a vrut să-mi ofere o roată nouă pentru a-mi continua drumul. I-am spus că aș prefera să schimb doar butucul, deoarece mi-ar face deosebită plăcere să pot termina GBTE cu piesele originale (roata, discuri, cauciucuri) - mmda, am piticii mei!
Așadar, după multe variante analizate, după ce a cotrobăit săracul om prin tot depozitul pentru mine, a găsit un butuc potrivit pe o altă roată. Toate acestea în timp ce alt Ionuț (coincidență de nume) se ocupa cu demontarea roții defecte și a butucului.
A! Am uitat să menționez că înainte de toate aceste operațiuni, primisem și invitația să rămân acolo peste noapte și să ieșim puțin prin oraș, să vizităm puțin, dacă tot sunt aici. Cât de fain e omul ăsta! Bineînțeles că am acceptat. Deja schimbasem traseul, nu aveam nicio grabă să plec de aici.
Bineînțeles că am avut multe de povestit în tot acest timp, despre pedalat, despre excursia mea, despre Danemarca și despre geocaching! Când le-am spus că și în Drobeta sunt două cache-uri nu m-au crezut, așa că seara, după ce bicicleta era gata, am ieșit la o plimbare prin oraș să căutăm cutiile care sunt aici. Din două am găsit doar una, dar a meritat. Fain ascunsă și drăguț recipient. Numa' bun pentru un novice!
A doua zi dimineață, după încă vreo câteva operațiuni de îmbunătățire a bicicletei, am făcut câteva fotografii, dar de asemenea am ascuns un cache aici, care să marcheze acest moment crucial în decursul GBTE2017.
|